CA SA AUZI ACESTE CUVINTE DE LA COPILUL TAU, MERITA SA MERGI PE SARMA!

sunshine-mountains 1                                                         Saptamana trecuta, firma a carei partenera sunt, si-a serbat „majoratul” in Romania.

Unde? Intr-un loc mirific, numit Poiana Soarelui, la Fundata, Cheile Gradistei. Au fost 3 zile pline de soare in suflet si in inimi.

 

 

 

Cu noi a fost si Cristi, baiatul nostru mai mic. Are 14 ani si multumesc Lui Dumnezeu si produselor de la CaliVita, pentru ca este sanatos. Nu a luat vreodata antibiotice sau alte medicamente. Este sportiv, face karate, are centura neagra si este campion european si mondial la kata echipa.

Te miri ca iti spun toate astea? O fac doar pentru ca sa intelegi de ce la Fundata, s-a bucurat foarte tare sa aiba  si un Parc Aventura, unde si-a petrecut cateva ore bune. In ultima zi, inainte de plecare, ne-a invitat si pe noi, adica pe mine si pe sotul meu, sa „gustam” impreuna cu el din aventura…

Despre experienta din Parc, vreau sa-ti povestesc azi.

Initial, „baietii” au ales traseul rosu, mai dificil, iar pe mine m-au lasat pe cel galben, mai usor.

Norocul meu, a fost ca in ultimul moment, le-am propus sa ma insoteasca pe traseul galben. De ce spun noroc? Pentru ca traseul nu s-a dovedit nici pe departe atat de usor pe cum era declarat. In fine, dupa ce am semnat pe proprie raspundere ca ne asumam riscurile,  dupa ce ni s-a facut instructajul si dupa ce ne-am despartit de colegii care inca nu erau pregatiti pentru o astfel de aventura, iata-ne la intrarea pe traseul galben. Cristi in fata, eu la mijloc si Marius in urma noastra.DSCN6311

Prima portiune a fost destul de usoara, cu cateva scanduri din lemn legate intre ele, pe care trebuia sa pasesti.

Dupa care a urmat SURPRIZA: doua sarme paralele, cam la 1,5 m una deasupra celeilalte, prinse intre ele, din loc in loc, cu niste stalpi subtiri de lemn. Tot ce trebuia sa faci era sa mergi pe sarma de jos, sa te tii cu mainile de cea de sus si cand ajungeai in dreptul stalpului, sa te rasucesti cu totul in partea cealalta. Zis si facut. Cristi a trecut usor, ca o felina, dupa care am urmat eu. Si am facut primul pas pe sarma, tinandu-ma de sarma de sus, apoi al doilea pas, al treilea, pana am ajuns la primul stalp, unde trebuia sa ma rasucesc. Incet, incet am reusit, doar ca de acolo a inceput calvarul… De la incordarea si efortul facute, tremuram din toate incheieturile si toate fibrele mele musculare. Eram precum o piftie tremuratoare, intre cele 2 sarme… Simteam ca mainile nu ma mai asculta, ca nu ma mai pot tine si ca sunt nevoita sa dau drumul sarmei. Jos sub mine, se casca un hau verde si frumos, iar in mintea mea se derula scenariul in care mainile imi cedau si cadeam atarnand si asteptand sa vina sa ma recupereze cineva cu macaraua!DSCN6321

De la atata tremuratura simteam deja in gat, micul dejun, de altfel gustos, pe care il servisem in dimineata aceea. Si iata-ma la jumatatea „sarmei”  intr-o situatie imposibila. Imi era la fel de greu sa ma intorc, ca de altfel si sa mai inaintez. In fine, cu un ultim efort si cu curajul disperatului, am reusit sa fac pasii urmatori si sa urc pe refugiu, unde ma astepta Cristi. Alba ca varul si tremurand toata, i-am soptit: Eu de aici nu merg mai departe.

Si atunci, s-a intamplat lucrul cel mai frumos si mai neasteptat!

DSCN6328Cristi s-a aplecat protector, cu o mana pe umarul meu si calm, cu un glas bland, mi-a spus: Ce fel de lider ai mai fi tu, daca renunti acum? Ce vor spune cei care te privesc acum si cred in tine?

A fost ca o gura de oxigen si de energie pura! Mi-am revenit aproape instantaneu si am strigat catre cel ce ne facuse instructajul: Mai aveti vreo sarma ca asta, mai departe pe traseu? Raspunsul a fost : Nu! A fost portiunea cea mai grea!  Am continuat traseul, am trecut cu bine si de panza de paianjen, iar in final, tiroliana a fost o adevarata placere!

DSCN6370

In urma acestei „aventuri” am invatat 3 lectii, pe care le impartasesc acum cu tine:

1)    Fii deschis(a)! Niciodata nu stii cand si de la cine poti invata lucruri utile. Copiii de multe ori ne sunt invatatori!

2)    Cuvintele de incurajare spuse din inima, la momentul potrivit, pot face minuni!

3)    Uneori e bine sa te simti incoltit(a) si sa nu mai ai cale de intoarcere, pentru ca atunci esti nevoit(a) sa mergi DOAR inainte pentru a reusi!

Poti folosi de acum incolo aceste lectii oriunde si oricand.

Deschide-ti ochii si urechile, asculta, observa si invata, din orice situatie si de la oricine.

Spune la randul tau cuvinte de incurajare, oricui are nevoie!

Accepta provocarilor si depaseste-ti limitele, pentru ca in felul acesta esti nevoit sa mergi doar inainte!

Stiu ca poti reusi!

Te imbratisez cu drag,

Didi Galiceanu