CUM SE DRESEAZA PURICII SAU CURAJUL DE A-TI PASTRA LIBERTATEA

Am avut norocul ca inca de prin ‘98-‘99, sa aflu povestea felului  in care sunt dresati puricii. Aceasta poveste, m-a pus pe ganduri si m-a ajutat sa vad si sa inteleg altfel lucrurile…

 

Dar mai intai cateva cuvinte despre aceste mici vietati.

Puricii au picioarele mai subtiri decat firul de par dar pot sa ridice greutati de circa 60 de ori mai mari decat ei.

Pot sari la inaltimi de 150 de ori mai mari decat ei insisi si pot trage greutati  de 700 de ori mai mari.

Traiesc cam un an de zile si ajung la maturitate dupa 6 luni.

Este momentul cand poate incepe dresarea lor. Cum anume?  Se introduc  pur si simplu intr-un borcan(cutie) la care se pune capacul! Asta este tot.

Si… puricii incep sa sara, de 150 de ori mai mult decat inaltimea lor.

Si sar… Si tot sar… Si se lovesc de capac… si sufera… Si sar… si sar…… Vreo 3 luni de zile, pana cand “invata” că:  sa fii liber este  prea  greu, dificil si… dureros, asa ca intr-un final, renunta.

Dupa 3luni de zile, puricii aproape ca au uitat sa mai sara, au invatat sa sara  numai pâna undeva sub nivelul capacului borcanului, si in schimb, au invatat sa mearga! De ce? Pentru a evita durerea, suferinta si dezamagirea…

Atunci  este nevoie doar  sa se inlature capacul si ei devin ”cuminti si docili”, executand cu usurinta numerele de dresura.

Cand am aflat aceasta poveste, am realizat ca foarte multi  oameni  din jurul nostru (cel putin cei din generatia mea), se comporta  ca si când capacul borcanului nu ar fi fost dat la o parte.

Te numeri si tu printre ei? Ai pierdut curajul sa mai crezi in propriile puteri si sa-ti iei viata in maini?

Care a fost,  sau este  “borcanul” tau, sau “cutia” ta, in care ai stat si ai  uitat CINE ESTI CU ADEVARAT? Oare chiar ai uitat de visele tale, pe care le planuiai la 15, 25, 35, 45 de ani?

Tu de cate ori ai incercat si ai renuntat dezamagit (a)? Si de ce?

Aminteste-ti ca ai primit un potential extraordinar si ca acesta este darul pe care Divinitatea ti l-a facut la nastere.  Ce faci cu acest potential este darul pe care TU îl faci Divinitatii!

Haide iesi din cutie si aminteste-ti  cine esti cu adevarat si mai ales, ce poti cu adevarat!

Daca nu stii ce sa faci, vino cu noi, in comunitatea celor ce isi doresc mai mult de la viata!

Meriti  cu adevarat. Este dreptul tau prin nastere!

Eu personal, ii multumesc lui Dumnezeu ca am avut sansa sa inteleg aceste lucruri,  sa le aplic si sa ma bucur de LIBERTATE PENTRU MINE  SI FAMILIA MEA.

P.S.1  Daca nu  stiai, dresura de purici era la “moda” in epoca Victoriana. Acum se poate urmari mai rar, de exemplu, in fiecare an la Oktoberfest, unde familia Mathes, pastrand o traditie de 150 de ani, isi prezinta artistii, doar odata pe an.

P.S.2 Iti multumesc Zoli si iti sunt recunoscatoare ca in urma cu mai multi ani mi-ai spus aceasta poveste…

Comments

  1. aurelia oltean says:

    AM CITIT SI AM INVATAT MESAJUL TRANSMIS DIN POVESTEA CU DRESAJUL PURICELUI. AM FACUT INTOCMAI, DUPA CE MI S-A LUAT CAPACUL AM SARIT DIN ROMANIA IN AMERICA , SA VAD LUMEA ,SA NU STAU INKISA IN ”BORCAN”

  2. Liliana Iftode says:

    Capacul la borcan se pune in primii ani ai vietii si este apoi bine indesat pe parcursul anilor de societate (indiferent de regimul politic), de familie, de scoala, de prieteni etc. La inceput ne revoltam, vociferam, actionam (incercand sa sarim) si sfarsim prin a ne supune. Si consideram ca suntem liberi.
    Mircea Eliade spunea ca a fi liber inseamna, inainte de toate, a fi responsabil fata de tine insuti. Eu mi-am asumat aceasta responsabilitate si am dat jos capacul. Acum ma antrenez la sarituri pentru ca e destul de greu sa faci acest lucru dupa atatia ani inchisa intr-un “borcan”. Sper sa reusesc repede sa ies si sa va povestesc cum e lumea privita din afara!

  3. FLORINA LUNGU says:

    Este foarte adevarat ca in zona de confort unii oameni se simt in siguranta,pot sta relaxati,stiu clar ce au de facut,cum se face .
    .Zona de confort NU NE PERMITE INSA SA EVOLUAM.
    Stand in aceasta zona confortabila foarte rar vom face lucruri si vom trai experiente noi.
    Pentru MINE, IESIREA DIN ZONA DE CONFORT A FOST UN EXERCITIU FOARTE BUN IN CARE AM INVATAT CUM SA MA COMPORT IN SITUATII CHEIE.
    TU cititorule ai iesit vreodata din zona de confort nesilit de nimeni?
    ZONA DE CONFORT iti ucide viata iar tu faci Orice ca sa fii acolo……???!

  4. Lorelai Gutu says:

    Sunt recunoscatoare Marianei pentru ca mi-a oferit sansa “de a iesi din borcan”, Divinitatii, si familiei Galiceanu, care m-a primit in Comunitatea celor care vor mai mult de la viata.
    Am inteles cat de important este sa-ti urmezi calea dupa propriile decizii, sa faci ce doresti, sa fii liber pentru tine si familia ta. Toate acestea nu s-ar fi adeverit pentru mine daca nu ar fi existat CaliVita.
    Incercati sa folositi fiecare oportunitate, va poate schimba destinul! Succes!!!

  5. Carmen Vrabie says:

    Mi se pare trist si infricosator chiar, ca oamenii sa se comporte asemeni puricilor dresati . Dar folosind darurile pe care Divinitatea ni le-a facut, putem invinge frica, durerea, putem afla ce sa facem pentru noi si cei de langa noi astfel incat sa devenim LIBERI si sa ne bucuram de VIATA !