TABARA CV MOECIU 2012

La inceputul  lunii mai 2012, am petrecut impreuna cu intreaga familie, un weekend in frumoasa  statiune Moeciu de Sus.                                      A fost sa fie sa ajungem si undeva la capatul statiunii, de unde incepea padurea si Rezervatia Bucegi.  Acolo, am gasit un hotel care ne-a atras atentia.

 

Prin amabilitatea doamnei manager Cornelia, am vizitat hotelul, care ne-a uimit prin aspectul sau modern si… occidental. Ne-am indragostit pur si simplu de una din salile de conferinta, aflata  la etaj, prin peretii de sticla ai careia, puteai sa admiri o priveliste verde, cu padurea si pajistile  incantatoare. Nu mai vorbim de aerul incarcat cu miros de brad, de pe terasa.   Asa a incoltit ideea Taberei de anul acesta.

Multumim Paul pentru ideea de a vizita hotelul!

Zis si facut!  Doar ca nu a fost tocmai usor sa “mobilizam” oamenii, mai ales ca in luna iunie, a fost si Tabara din Bulgaria. Asa ca inainte cu vreo 3-4 saptamani, eram  doar vreo 25 posibili participanti.

Iata ca lucrurile s-au pus pe fagas si acum, la cateva zile de la eveniment, suntem extrem de incantati toti cei 39 de participanti, de ceea ce s-a intamplat la Moeciu si vrem sa-ti povestim cate ceva si tie.

Vremea se racise de vreo doua zile. Am avut putin emotii, mai ales ca in prognoza, mai apareau si ceva ploi. Intr-adevar, in prima seara a fost cam racoare (9 grade!), dupa canicula de la Braila (41grade).  A doua zi in schimb, a fost cald si placut. Am inceput pregatirea  salii (superba!)

Apoi am inceput  sa-i primim pe primii participanti, adica pe clujenii Angelicai. Au urmat brailenii, apoi iesenii,  bucurestenii, ploiestenii, etc.

Dupa acomodare si micile plimbari pentru recunoasterea locurilor, ne-am intalnit cu totii la ora 17, in frumoasa sala de curs, care avea sa ne gazduiasca gandurile, emotiile, cuvintele timp de cateva zile.

Participantii au aflat din prima zi, tema Taberei de anul acesta: Iubesc viata si viata ma iubeste  si  si-au reamintit despre puterea subconstientului lor si a afirmatiilor pozitive.

In pauza, am savurat caisele si mai ales piersicile deosebite, in forma de floare, aduse de la Braila, de la Sica.

Multumim Sica!

In continuare am inteles,  ca ceea ce facem noi la Calivita, unii dintre noi chiar  de ani de zile, este  “o idee generoasa  care poate schimba lumea”.

Prin metafora  despre Share Marketing, ”Calivita da-o mai departe”, am inteles cu totii,  ca este simplu, ca fiecare din noi, sa transmitem o idee, un fapt generos, care poate “repara”oamenii si lumea din jurul nostru. Sa o facem macar pentru trei persoane, cu conditia, ca fiecare din acestia sa “o dea mai departe!”

In acest spirit, am incheiat prima zi a Taberei Moeciu. Ne-am dus la culcare si la odihna binemeritata.

A doua zi la ora 8, cine a vrut sa vina, a fost cu noi, undeva in spatele hotelului, pe pajistea de unde incepe  padurea, la gimnastica.

Nu stiu cum sa descriu aerul plin de miresmele ierbii si ale padurii, zumzetul fâneţei, culorile rosu aprins al fragutelor, albastrul deschis al floricelelor de nu-ma-uita, fluturii care zburau pe langa noi…. Am avut ca insotitori, vreo 3 catei din partea locului, care in fiecare dimineata ne “verificau”, apoi veseli participau si ei la gimnastica noastra. In prima zi, unul din ei (cel roscat) si-a manifestat bucuria, alergand cu viteza, de cateva ori in jurul cercului pe care il facusem. Intr-una din zile, pe un altul, efectiv l-am auzit “cantând” de bucurie.

Angelica, cea care a initiat Clubul de Sanatate din Cluj, a condus cu deosebita grija, exercitiile de gimnastica, in fiecare din cele 4 dimineti de la Moeciu. (Deja imi lipsesc!)

Multumim Angelica!

Cu Lidia, ne-am reamintit de Salutul Soarelui si de Shanti, exercitii pe care le faceam cu placere si in Tabara de Tehnica Radianta, organizata ani la rand, la Campulung Moldovenesc.

Multumim Lidia!

Uneori , dupa gimnastica, ne spalam picioarele in râul care trecea prin fata hotelului. Apoi, purificati, ne opream pe terasa  generoasa, unde cu ochii la padure si mângaiati de soarele diminetii, serveam micul dejun copios.

Intr-adevar niste impresii  si senzatii deosebite…

 

A doua zi de curs, a fost ziua pentru Busola  vietii, in care am invatat despre cele 4 inteligente: mentala, emotionala, fizica si spirituala si ne-am examinat fiecare, propria busola sau roată a vietii, afland cat de multumiti putem sa fim pana acum si unde mai avem de lucrat.

In pauza de pranz si seara, am facut  plimbari in padurea din apropiere, alergari etc.

Vineri, 20 iulie, a fost cursul de Tehnica Radianta, gr.1, pe care cu generozitate deosebita, l-a oferit Lidia Bârsan, tuturor participantilor la tabara noastra. De la mic la mare, ne-am bucurat cu totii de gratia cu care Lidia, ne-a condus pe tarâmuri, deocamdata, doar de ea bine cunoscute. Catre sfarsitul cursului, am avut inspiratia sa fotografiez  prin geamul salii de curs, un nor in forma de inima, la apusul soarelui, de peste dealuri.

Seara s-a incheiat intr-un ton extrem de vesel si energic, pentru  un grup dintre noi. Am dansat bucurându-ne,  de petrecerea unui Ilie , care isi serba ziua numelui  in restaurant. Am dansat hora si am chiuit pe terasa, in aerul tare si rece, pana spre miezul noptii. O amintire extraordinara!

Multumim Ilie!

Ziua de sambata, a fost cea in care participantii au invatat ca intotdeauna Cheia succesului si a reusitei se afla la fiecare din noi. Apoi am invatat un exercitiu de iertare si iubire prin Ho’oponopono si am exersat  putin Tehnica Echilibrarii Emotionale.

Dupa amiaza am facut o excursie de neuitat, in care Lidia ne-a povestit despre spiritul padurii, al brazilor. Am fotografiat norii si desenele lor pe cer.

Am mai fotografiat intr-o balta limpede, cateva  salamandre, adevarati „pui de crocodil”.

Am facut un exercitiu numit  „inima topita” si  am „desenat” pe iarba o inima cu picioarele noastre.

Apoi, ar mai fi cate ceva de spus, despre pastravii pe care i-am mancat cu tinerii nostri prieteni, undeva la o pensiune din Moeciu. Ce ciudat, dar gustul acelui pastrav, a fost unul dintre cele mai grozave, pe care l-am experimentat pana acum! Oare atmosfera sa fi fost de vina?!?!

Multumesc  Celina, Maria, Ciprian, Oana, Catioara si Razvan!

Seara, ca in orice tabara care „se respecta” am organizat un maiestuos foc de tabara, care a atras in jurul sau si pe alti oaspeti ai hotelului.  Am glumit, am ras cu pofta, ne-am amintit intamplari hazlii de la intalniri din alte tabere si din viata personala…

Pe scurt, ne-am simti extraordinar de bine IMPREUNA!

Daca a fost sau nu asa, va lasam sa decideti urmarind marturiile catorva dintre participanti, in filmuletul urmator.

P.S.    Prin organizarea acestei Tabere, am inteles inca odata, cat de important este sa pui in aplicare orice idee pe care o ai. Cat de importante sunt intotdeauna, actiunea, implicarea, participarea, care “ca prin minune” vor atrage si solutiile.

Deoarece textul nu poate surprinde toate aspectele sederii noastre la Moeciu, te invitam sa te bucuri impreuna cu noi, de toate imaginile frumoase din Tabara, vizionand Galeria foto.

Asteptam comentariile voastre, atat participantii cat si neparticipantii.

 

 

 

  • 100
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    100
    Shares