Continui experienta Jurnalului de calatorie! Ziua de ieri a debutat  foarte bine! De dimineata am cautat un bufet suedez in “oras” (adica parterul Hotelului Paris!).

In America, in general  la hoteluri se plateste doar cazarea, care nu include si mesele, asa ca la aceasta excursie, firma Calivita ne-a dat bani “de buzunar”,  cu care sa ne platim singuri mesele.

Prin urmare, am mancat pe saturate cu 15$. Am fost printre  primii si nu am stat la coada (era 7,30).

Dupa noi s-a facut o coada destul de mare si cam asa este toata ziua, in acest local unde  mananci pe strazi, (undeva in Provence? ) pe laturi fiind casute idilice (butaforie) cu luminitele aprinse, perdelute si flori la “feresti”. Si aici, ca peste tot in interiorul hotelului Paris, era cam intuneric, asa ca fotografiile facute, nu prea au iesit, pentru ca nu am stiut sa folosesc blitul!

Am mancat capsuni cu un fel de smantana, compot asortat de fructe, omleta cu “de toate” (si niste carnaciori cam iuti), somon fumee, etc.

Cristi a baut lapte cu cacao, cu paiul, iar noi suc de merisoare (cranberry) si de portocale si bineinteles, am savurat si cafeaua cu prajiturele de toate felurile… Era si inghetata la cosulet, iar Cristi a mancat doar cosuletul.

Ce am remarcat la americani, este ca toate portiile sunt BIG sau extra BIG (foarte mari), de ex. sucurile sau laptele cu cacao, sunt  in pahare enorme (700ml), iar toate sucurile sunt de fapt gheata cu suc! Doar daca specifici “No ice” (fara gheata), ai parte de un suc rece, dar macar fara gheata.

La fel si inghetata si popcorn-ul . sunt BIG. De altfel, acum cand rescriu aceste randuri, realizez ca exact la fel  a ajuns  sa fie si la noi, la Cinema City, la Mall-uri! Si ne mai miram ca vedem tot mai multe persoane grase (printre care si copii) in jurul nostru!

Am sunat-o pe Violeta, sa-i spun si ei unde mancam. S-a descurcat mai greu sa ajunga, asa ca atunci cand noi plecam ea si cu Titel, stateau abia la coada care “crescuse”.
Am mers apoi sa vedem piscina, undeva la etajul unu si la picioarele turnului Effel. Doar jumatate din piscina era insorita, pentru ca cealalta jumatate, era umbrita de hotel (care are vreo 40 de etaje).  Apa era usor incalzita, la soare era deja cald, asa ca ne-am intors in camera, dupa costumele de baie si la 10,30 am coborat la piscina de pe acoperisul parterului, adica a acelui cer crepuscular care te intampina in hotel Paris. Era deja ceva lume la plaja.  Am primit prosoapele alb cu albastru si pe sezlong, langa unul din picioarele turnului Effel, am facut plaja! Eu am intrat in apa si am innotat. In gand, eram plina de recunostinta  pentru felul in care eram  si de data aceasta “rasfatata”…

Chiar daca in luna noiembrie, la Las Vegas, media temperaturilor este ziua de 19 gradeC, iar seara doar 4-5 gradeC, este un adevarat rasfat, sa ai parte de plaja si baie in piscina, inca din prima zi de sejur, avand in vedere ca doar cu o zi inainte, afara  erau doar 13 gradeC! La un moment dat, chiar innotam singura in piscina hotelului Paris din Las Vegas, un adevarat cadou pentru mine…
Cristi a innotat si el putin, ii era cam frig si din cauza oboselii legate de diferenta de fus orar. Totusi, ca un adevarat intelectual, a citit din “Familia Roade Mult”, una din cartile copilariei mele si a fratilor mei mai mari, carte transmisa din generatie in generatie! Cum lui  Cristi ii place foarte mult sa se amuze, iar cartea este scrisa intr-un limbaj foarte distractiv, a fost atras, incat a citit pe sezlong, mai multe pagini.

De la plaja, ne-am dus in camera, am facut dus , ne-am schimbat si am coborat pentru intalnirea cu Gerry.

Pentru ca Sica a vrut sa fumeze , ne-am asezat la masuta unui bar gol, dar abia ce ne-am asezat, un negru inalt, a venit sa ne spuna ca la bar nu au voie copiii… asa ca am plecat de acolo. Ne-am intalnit cu familia Laurentiu din Giurgiu, iar domnul Laurentiu, mi-a facut “botezul” jocurilor de noroc de la Las Vegas! Am pus o hartie de 1$ la slot si am inceput sa trag de maneta. Pentru 1$ aveam 20 de trageri, dar am inceput sa primesc  “bonusuri”, incat in final am avut peste 70 de trageri si bineinteles, fara sa castig nimic! Era chiar sa intarziem la intalnirea cu Gerry, unde mai pui, ca sarmanul Cristi care era extrem de curios la ce fac eu, a trebuit sa se indeparteze de slot, pentru ca imediat a venit cineva sa ne atentioneze : copiii nu au voie sa se uite! Nu degeaba, am vazut doar in hotelul nostru, atat de multi adulti, parca hipnotizati de jocurile de noroc. Tentatia fructului oprit!…

Intalnirea grupului Calivita cu Gerry, a avut loc chiar la barul unde Sica incercase sa fumeze, asa ca pe tot parcursul acesteia, Cristi a stat ascuns in scaun aproape sub masa, de teama  sa nu fie dat afara.

Gerry arata foarte bine si a fost la fel de prietenos ca de obicei. Ne-a spus ca impreuna totdeauna vom reusi si ca de aceasta data, “sarcina noastra” este sa ne distram si sa ne simtim bine. Era chiar ziua de nastere a Dorei, frumoasa lui sotie, asa ca i-am cantat foarte tare, “La multi ani”. Gerry , a fost foarte impresionat, iar cineva din grup, a remarcat ca este foarte frumos din partea lui, sa-si serbeze evenimente importante din viata personala, impreuna cu noi! Anul trecut, grupul Calivita care am fost in Thailanda in luna februarie, de ziua lui Gerry, am mancat impreuna din tortul aniversar!

Am primit tricourile si sepcile ”americane”( scria Las Vegas si SUA pe ele) am ciocnit paharele de sampanie si am plecat sa ne distram.

Am fost din nou la masa, de data asta am stat si la coada. Am mancat fructe de mare, Cristi a nimerit un carnacior foarte iute, pe care l-am mancat eu, am baut bineinteles, gheata cu suc (am uitat sa spunem “no ice”= fara gheata). Ne-am schimbat in fuga si am ajuns grupul la timp pentru turul orasului, organizat de Calivita. Pentru ca am sunat-o in timp util   pe Violeta, am reusit sa-i indic si ei iesirea unde ne astepta Bus-ul., altfel ar fi ratat excursia si era pacat.

Turul a fost impresionant!
Am inceput cu Luxor-ul, hotelul specific Egiptului. Aici se afla si o piramida, care toata noaptea trimite un spot luminous in spatiu. Am “simtit” aici cu adevarat luxul cu masini sofisticate si stralucitoare, statui ca la expozitie, spatii imense prin care ne-am plimbat aproape pierzandu-ne!

A urmat apoi Bellagio, hotelul aflat vis-a- vis de hotelul nostru si care are in fata lui, faimoasele fantani arteziene, cu jocurile de apa, lumina, culori si muzica, ce se schimba la fiecare 1/2  de ora si ziua si noaptea. Fiecare piesa muzicala este o capodopera clasica sau un slagar international, care insoteste vuietul puternic al fantanilor, timp de cateva minute. Este o senzatie cu adevarat unica!

Apoi interioarele hotelului Bellagio, Art Nouveau, si peste tot un adevarat “corn al abundentei” cu dovleci uriasi, fructe, aranjamente cu ardei iuti in loc de flori, arcade de apa, pe sub care treceai, copaci strengari (gnomi) care iti fac cu ochiul si din cand chiar vorbesc, plante uriase carnivore si culmea, la lumina aceasta artificiala, flori minunate naturale!

A urmat apoi Hotel Venetia, care la fel are un cer artificial, dar  mai luminat decat la hotelul nostru. Gondolierii  si gondolierele, spre deosebire de Venetia cea originala, cantau exceptional cu totii, iar vocile lor frumoase se auzeau puternice  si cu un usor ecou.

Era si inghetata (uriasa) de 7 $. Bineinteles ca si Cristi s-a chinuit sa manance una. Magazinele toate erau decorate si aveau marfa specifica pentru Craciun. Vitrinele straluceau,
unele marfuri  erau extrem de scumpe.  Am trecut si pe langa muzeul figurilor de ceara, unde pe la intrare, te intampina inegalabila Woopy  Goldberg…

A urmat la finalul acestei excursii, orasul vechi, Downtown. In locul numit “La cowboy”, am urmarit un spectacol  feeric, de jocuri de imagini luminoase, pe acoperisul unei strazi mari, pline de magazine.

Dupa cateva mici cumparaturi, ne-am intors acasa, nu inainte de a-l trezi pe Marius (in Romania era 7,40) si sa-i povestesc  ca dupa ce ne-am plimbat inclusiv prin  Venetia, mergem sa ne culcam.

Pe maine!