TULUM, MEXIC

2 decembrie 2009
Am plecat după micul dejun suedez, luat devreme, la etajul 15, al luxosului vas de croazieră CrownPrincess. Pe la 7 ne-am strâns in sala Teatrului şi de acolo, într-o ordine perfectă, vreo 2000 de oameni, pe rând, în funcţie de numărul grupului şi culoarea “bulinei” pe care fiecare o primea, am ieşit din vapor, după ce fiecare şi-a introdus cardul pentru a fi verificat, prin “clinchetul” specific.

Angelica a rămas pe vas cu copiii şi cu d-na Voichita. Noi, adică eu, Marius şi George(fratele Angelicăi) ,am plecat cu un feribot ce transporta vreo 400 de pasageri şi care se deplasa cu viteză, pe marea Caraibelor( cam agitată), dinspre insula Cozumel, unde acostase vasul nostru, spre zona continentală a peninsulei Yucatan din Mexic.. Drumul a durat vreo 40-50 de minute. A fost f. plăcut, am stat pe punte şi când ne-am apropiat de ţărm, apa era de un turcoaz incredibil, pe plaja cunoscută sub numele “Del Carmen”

Am intrat pe un fel de poartă. unde scria “Bine ati venit în Mexic”. După controlul de rigoare, am fost aşteptaţi de ghidul de la firma “SUN and FUN” care ne-a lipit o noua bulină de culoare “verde brotac” în piept! Ne-a condus vreo 300 de metri, pe nişte străzi, care mie şi lui Marius, ne-au amintit de cele din Puerto Vallarta, tot din Mexic, unde fusesem tot cu Calivita, în 2006! Am urcat apoi în autocarul care ne ducea spre Tulum.

În autocar, ghidul nostru s-a prezentat: Armando, de origine mayaş,”din moşi strămoşi”. Într-adevăr, avea aspectul caracteristic, după cum chiar el ne-a explicat: scund, cu obrajii mari şi pomeţii proeminenţi, rotunzi, cu ochii oblici ca şi asiaticii si cu parul negru ca “pana corbului”! Pe drum, ne-a dat explicaţii amănunţite despre calendarul mayaş, cifrele maya cu puncte şi cu linia ce reprezintă cifra 5. Am aflat că ei au fost cei care l-au “inventat” pe zero, înaintea arabilor! Ne-a arătat simboluri deosebite pe nişte planşe , pe care le-am fotografiat. Primul popas a fost într-un loc cu magazine de “suveniruri” şi toalete extrem de curate şi parfumate! Pe pereţi erau desene cu simboluri specifice. iar înăuntru muzica mexicană, deja cunoscută. Ghidul ne-a recomandat să cumparăm obiecte din obsidian de Cozumel, negru, dar care în lumina soarelui capătă aspectul aurului. Ne-a povestit, că atunci când conchistadorii au cucerit insula, au fost convinşi că au dat de aur, pentru că fiind mult soare, totul  strălucea ca aurul! În magazin am găsit ultima ţestoasă din obsidian, despre care se spune că ar avea efect de protecţie a casei,pe care am dat vreo 30$. Tot din magazin am mai cumparat obiecte simbolice(efigii de zeităţi şi săgeţi). După multe poze făcute, am urcat în autocar şi după jumătate de oră am ajuns la Tulum. Era foarte cald şi de la barul mexican în faţa căruia oprisem, mirosea a taco. Am plecat spre ruine, trecând pe lânga indieni aproape goi, acoperiţi doar cu pene şi pe lângă o pădure ce plutea în apă. Când am ajuns, cei care aveau aparate de filmat, au plătit o taxă de 3$. Începuse să fie şi mai cald, peste 30 grade!

La coada formata, eram oameni din toate colţurile lumii! Am trecut pe rând, printr-o poartă (pietre suprapuse) în zidul cetăţii, despre care ni s-a zis că este chiar cel original şi am ajuns pe un platou, unde la umbra unui copac, ghidul nostru a continuat explicaţiile. Ascultându-l, în faţa noastră vedeam şi piramida unde se faceau sacrificiile umane şi care prin modul în care a fost construită, a reprezentat unul dintre cele mai perfecte calendare aletimpului!  Platoul are 22 de construcţii şi este plasat sus, deasupra oceanului,oferind o privelişte extraordinară! Era un loc foarte bine apărat de apă, ziduri, crocodili…

Ni s-a explicat că această civilizaţie extraordinară, s-a autodistrus, în momentul când a început lupta pentru supremaţie şi s-a renunţat la armonie şi teocraţie…

Ghidul ne-a mai arătat imagini ale craniilor ţuguiate, care erau special deformate de la naştere, în cazul nobililor. Spre deosebire de aceştia, cei mai puţini norocoşi, născuţi în familii obişnuite, aveau craniile turtite, pentru că, la propriu, erau bătuţi în cap!  Unele cranii descoperite acolo, aveau pe dinţi aplicaţii de obsidian, ceea ce implica o tehnologie extrem de avansată! (laser)!

Am fost apoi lăsaţi să ne plimbăm pe lângă ruine, care sunt delimitate cu lanţuri. Marius şi George făceau poze şi i-am pierdut la un moment dat, noroc că Marius avea o cămaşă portocalie, cu palmieri, care se vede de departe! M-am plimbat un timp singură pe acolo, aerul era foarte fierbinte şi am avut o senzaţie de rău! Oare am fost una dintre victimile sacrificate acolo?

În jurul ruinelor, pe creastă, de unde se vedea oceanul de turcoaz, am văzut mai multe iguane încalzindu-se la soare. Lor le convenea, la sângele rece pe care îl au!… Am plecat, ieşind tot prin zid cu o senzaţie ciudată… Interesant este că George,a simţit liniştea, deşi nu vroia de loc să vină să vadă “doar nişte riune”! El este scund, brunet, cu obrajii rotunzi şi ochii cam oblici… Înainte de a ne întoarce la autocar, am mai stat puţin la o masă şi ne-am răcorit cu sucuri şi o Cola ce avea pe etichetă un moş Crăciun “bine îmbrăcat” în costumul specific! Marius şi George au făcut poze cu indienii despre care am mai scris, apoi “pe fugă”, am mai cumpărat doua ţestoase din obsidian auriu şi magneţi cu mexicani. Marius şi-a cumpărat o pălărie de pai de Panama, care se poate strânge fără să o şifonezi.

Am urcat în autocar, după ce am fost întâmpinaţi cu prosopele ude, albe, parfumate şi reci!  La întoarcere,  în autocar am vizionat un film despre toate piramidele cunoscute din Mexic. Eram obosită şi copleşită de căldură, încât cred că am aţipit puţin…

Când am coborât din autocar, ne-am luat rămas bun de la Armando şi am mers puţin la “shoping”. Înainte de a ne îmbarca, Marius s-a descălţat şi a intrat in valurile agitate şi inspumate de la ţărm. La întoarcere, stând pe punte, ne-am distrat foarte tare când pe cei de la pupa, valurile foarte mari care se spărgeau de vas, i-au udat leoarca! Apoi ne-am urcat din nou pe CrownPrincess, in aceeaşi ordine perfectă şi am urcat direct la etajul 15 să luăm masa. Am mai rămas apoi pe punte, la piscină şi jacuzzi ascultând în acelaşi timp muzica ritmată latino, cântată de frumoasele soliste de pe scena aflată deasupra piscinelor…

Mulţumesc încă odată CaliVita pentru cadoul primit!