Te-ai gandit vreodata sa inveti sa canti la un instrument? Vreau sa-ti fac o confidenta …
Cand eram mică, am urmat aproape doi ani de pian. Ma duceam de doua – trei ori pe saptamana, la Tanti Lili, o doamna frumoasa, fire artistica, cu multiple talente si care semana cu actritele din filmele alb negru. Ma “chinuia“ peste masura, dupa orele de clasa, sa exersez solfegii plictisitoare, in timp ce eu visam deja, sa cant concerte pentru pian, asa cum vedeam in filmele rusesti. Imi venea greu, ca in loc sa ma joc pe afara, sa stau inchisa si sa exersez, in zilele atat de frumoase ale copilariei mele, mai ales ca rezultatele nu prea se vedeau… Asa că am renuntat, desi mai târziu am regretat acest lucru. Daca si tu te-ai gandit vreodată sa inveti sa canti, crezi ca ai putea aborda de la inceput partituri complicate fara sa faci exercitii pregatitoare? Sau ar fi mai bine sa exersezi solfegii si mai intâi sa repeti cu multa atentie? Orice greseala pe care o ignori in descifrarea partiturii , din prea multa graba, se inregistreaza undeva in creierul tau si o vei repeta, de fiecare data cand vei cânta pe viitor piesa. Asa ca: mare atentie, rabdare si multa repetitie!
Uita-te la cel care picteaza un portelan, sau la gravorul care face un desen dupa un tipar. Cât de atent trebuie sa fie, sa nu faca vreo miscare gresita, care apoi este imposibil sa fie indreptată.
In exemplele date, daca incepi incet si cu rabdare, vei evita mai târziu munca grea necesara pentru a repara ceea ce ai stricat din grabă…
In viata de zi cu zi, se intampla cel mai des contrariul. Ne grabim, din dorinta de a culege rapid laurii succesului, sarim peste etape, iar implicatiile uneori sunt dureroase.
Orice om este capabil de lucruri marete, cu conditia sa inceapa cu lucrurile mici!
[fbls]
Ne inchipuim ca putem face totul repede, pentru a castiga timp, sarind peste etape.
Apropo, tu cati oameni cunosti care au trecut direct de la clasa intai la clasa a cincea, sau de la clasa a cincea, la a douasprezecea? Si tu, si eu si multi altii, am parcurs clasa cu clasa, ne-am bucurat de fiecare etapa parcursa, inainte de a trece la cealalta, am acumulat experienta. Tot asa, in activitatea ta, atinge treapta cu treapta nivelele de cariera, intelege cerintele si capcanele lor, acumuleaza experienţă, pe care ulterior sa o poti transmite mai departe colaboratorilor tai.
Grabindu-te si sarind etapele, in realitate poti pierde mai mult decat timpul tau pretios, pentru a repara ce ai stricat. Poti pierde increderea…
Cand te grabesti si vrei de la inceput lucruri prea mari, orice, de ex. in cazul afacerii noastre: nivelul de 15% in 2 luni, sau PM in 4-6 luni, atunci cand esuezi si nu reusesti ce ti-ai propus, esecul te afectează si lezează ceva in tine. Te simti inconfortabil si iti pierzi un lucru extrem de important : I N C R E D E R E A.
Cand reusesti ce ti-ai propus si ai succes, constiinta ta parca se expandeaza, iar aceasta “largire” a constiintei este cea care conteaza si te sustine, chiar te ambitioneaza sa mergi mai departe!
Sigur ca nu faptul de a esua este grav, ci acela că: LA FIECARE INSUCCES ITI PIERZI PUTIN CATE PUTIN DIN CREDINTA SI INCREDEREA INIŢIALĂ! Totodata, forta care te insotea si te ajuta sa fii entuziast in ceea ce faci, se diminueaza pe masură.
Esentialul constă in a deveni mai puternic si a te intări de fiecare data, iar pentru aceasta, “exerseaza” lucrurile mici, pas cu pas. Nu atât ceea ce realizezi saptamâna de saptamâna, luna de luna conteaza, ci faptul ca, de fiecare data, când reusesti, acest lucru te intareste, te sustine, îţi dă incredere.
SUCCESUL SI REUSITA IN LUCRURILE MICI, PARCURSE IN ETAPE, VA CRESTE MEREU IN INTERIOR CREDINTA IN REUSITELE MARI DE MAI TÂRZIU!
Este bine ca pasii mici sa-i faci planificat, consecvent si perseverent zi de zi, saptamana de saptamana, luna de luna.
Si te sfatuiesc sa nu te „arunci” catre lucruri prea mari de la inceput, pentru a nu te expune pe termen lung, la esecuri, dezamagiri si frustrari.
Dr. Galiceanu