CUM SA FOLOSESTI PUTEREA IMAGINATIEI SI SA AJUNGI DINCOLO DE LIMITE

Ce zici cand vezi o fata superba si  pe deasupra desteapta, care reuseste sa capteze atentia unei sali intregi?   Poti sa o admiri sau, daca esti femeie, poate chiar sa o invidiezi si sa-ti doresti  sa fi fost tu in locul ei. Asa-i?                           Oare ai mai face acelasi lucru daca i-ai afla adevarata poveste?                                          Amy Purdy, vorbeste la TED, intr-un discurs emotionant, despre puterea imaginatiei.

 

Daca viata ta ar fi o carte si TU ai fi autorul ei, cum ti-ai dori sa continue POVESTEA TA?

Este intrebarea care ei i-a schimbat viata.

Daca iti pui si tu cu mare atentie, aceasta intrebare, s-ar putea sa ajungi si tu la rezultate incredibile.

Amy Purdy vorbeste despre puterea imaginatiei. Ne explica cum viata noastra nu e determinata de ceea ce ni se intampla ci de alegerile pe care le facem clipa de clipa, dupa ceea ce ce ni se intampla.

Imaginatia este cea care ne permite sa mergem dincolo de circumstante pentru a progresa constant.

Daca mereu esti tentat sa renunti la visele tale, vei gasi cu siguranta inspiratia in acest video.

Sa crezi in visele tale si sa-ti privesti in fata fricile sunt doua chei care iti permit sa-ti traiesti viata dincolo de limite.

Obstacolele din calea ta pot sa faca 2 lucruri:

  1. Sa te opreasca, sau
  2. Sa te forteze sa devii creativ

Este concluzia lui Amy , cea care a trecut prin niste greutati de neimaginat si pe care multi altii nu le-ar fi depasit.

Copilaria si adolescenta si le-a petrecut in Las Vegas, o zona desertica si placandu-i snowboardul, visa la locuri unde ninge.

La 19 ani, dupa liceu, se muta intr-un loc cu zapada si devine maseur terapeut, o perioada extrem de frumoasa din viata, in care s-a simtit complet stapana pe ea.

Apoi  intervine tragedia!

Dupa o meningita extrem de grava, cand sansa sa de a supravietui era de sub 2%(!!!) si dupa cateva saptamani de coma, ajunge sa-si piarda splina, un rinichi (rinichii?) si ambele picioare de la genunchi in jos!!!

De la primii pasi facuti dupa alte cateva saptamani, cu cele 2 proteze ciudate, a perseverat asumandu-si aceasta provocare a vietii, de neimaginat si depasind-o cu succes.

Astazi, Amy, este o atleta DE TOP, in snowboardul feminin mondial!

[fbls]

Petrece timp pretios ajutandu-i si inspirandu-i pe ceilalti, mai ales pe cei cu handicap fizic, implicati in snow- si skateboard, prin organizatia a carei co-fondatoare este:  Adaptive Action Sports.

Sa se provoace pe sine si in felul acesta sa aiba un impact asupra lumii intregi, este adevaratul  sau mesaj („testament”) catre lume!

Amy Purdy este cea care ne invata ca in loc sa ne privim limitarile, obstacolele  si provocarile, ca pe ceva rau, negativ, putem sa le privim ca pe niste binecuvantari, un dar magic, care poate fi folosit ca sa ne „aprinda” imaginatia si sa ne ajute sa mergem mai departe,  decat am fi putut merge vreodata!

Imaginatia este TOTUL!

In mintea noastra putem face si putem fi orice! Ea este “motorul”.

Este mai importanta decat cunostintele pe care le stapanesti.

Este avanpremiera vietii pe care sa o atragi.

Te invit sa asculti acest discurs (in engleza).

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=N2QZM7azGoA&list=PLY0J6hiQzifF8_Ycst0mW7TJq8fX79pcL[/youtube]

Nu renunta niciodata la ceea ce vrei sa faci de fapt!

Implineste-ti visele!

Daca ea a putut si tu poti!

A consemnat cu drag pentru tine,

Didi Galiceanu

CEI DOI OXY CARE ITI POT CRESTE PERFORMANTA

In urma unei discutii despre calatorii initiatice in Tibet,  m-am hotarat sa scriu despre  doua produse, cel putin interesante si despre care destul de  putina lume stie.                               Imi doresc de mult sa particip la o calatorie in Tibet, iar colega de curs cu care discutam,  imi spunea ca este cam greu sa se mai organizeze astfel de excursii, atat din cauza tensiunilor politice din zona cat si din cauza drumului dificil, la mare altitudine si in conditii de aer rarefiat in oxigen. Ultima calatorie la care luase parte, a fost problematica din acest  ultim punct de vedere. Si atunci, normal  ca m-am gandit la cele doua produse pe care le cunosc  foarte bine.

Ce ar fi daca as impartasi cu tine, beneficiile lor?

Cel dintai este OxyMax, deja cu “state vechi” in firma, aproape ca si Noni,  are vreo 10 ani “vechime”.  Cel de-al doilea  este  OxyCristal, avand o formula imbunatatita  este un produs  mai nou.

Ambele Oxy, contin oxigen stabilizat, adica acea forma de oxigen, care nu genereaza radicali liberi (cum poate face  peroxidul de hidrogen, sau apa oxigenata de exemplu).

OxyMax  si  OxyCristal, sunt formule de oxigen stabilizat, care pot sa fie administrate diluate in apa, sub forma de picaturi, inghitite si in acest  fel, la nivelul mucosei (peretele) intestinului subtire, oxigenul sa treaca in spatiul extracelular , iar de aici sa ajunga la fiecare celula in parte.

Prin urmare, in acest caz, oxigenul necesar si fara de care celulele nu pot functiona si trai, ajunge la ele nu pe cale respiratorie, ci pe cale digestiva.  Interesant, nu?  Ca o curiozitate, suprafata vilozitatilor intestinale (acele pliuri sub forma de degetele si foarte numeroase, ale peretelui intestinal) este chiar mai mare decat suprafata alveolelor pulmonare!

Un astfel de produs, a fost initial gandit pentru cosmonauti. De ce crezi? Pentru ca se stia ca in cosmos, nu mai exista atmosfera, deci nici oxigen. Si ce se mai stia in schimb, era ca in absenta oxigenului, se pot dezvolta microorganisme asa zis anaerobe,  foarte periculoase.

Solutia a fost inventarea acestui produs, care sa asigure oxigenul necesar si care sa fie usor de transportat (in flacoane mici) si nu in buteliile cunoscute de oxigen.

La ce poate folosi oxigenul stabilzat?

Bineinteles ca la oxigenare.

De  ce am avea nevoie de oxigen din “afara”, suplimentar?

Pentru ca sunt situatii in care oxigenarea “clasica”, respiratorie, este compromisa de afectiuni cardio-respiratorii de exemplu (nu intru in amanunte). Sau in situatii in care oxigenul exterior este putin, asa cum ti-am spus mai sus, in cazul ascensiunilor la mare inaltime (Tibet). Iti dai seama cum ar fi sa scapi de acele senzatii total neplacute din asa zisul rau de inaltime?!!

La ce mai este bun oxigenul stabilizat?

Pai in prezenta oxigenului, nu se dezvolta bacterii periculoase, asa zise anaerobe (care se “simt bine “ in absenta oxigenului).  Prin urmare, o oxigenare buna, poate sa insemne si o imunitate foarte buna.

Apoi, in prezenta oxigenului, nu se dezvolta celulele canceroase. Grozav sa stii asta, nu? Produsele pe baza de oxigen stabilizat pot fi o sansa in plus pentru cei dragi tie.

Sa-ti spun cateva din experientele personale cu OxyMax.

Prima data i-am vazut efectul, ajutand o colega de birou (pe vremea cand mai eram angajata), sa scape de o durere serioasa de masea, pe care o avea de vreo 2 zile.  Folosind cateva picaturi de OxyMax in apa, de cateva ori, a si uitat de durere.

Apoi, la cateva examene pe care le-am avut , am folosit apa cu OxyMax si am avut rezultate foarte bune (m-am concentrat mai bine, am luat nota mare). Normal, pentru ca mi se oxigenase mai bine si creierul!  [fbls]

Apoi in cazul unor mici arsuri pe piele, am constatat , pe “pielea mea”, vindecarea mai rapida si disparitia durerii.

Cristi, baiatul nostru cel mic, pe la 4 ani, a avut o indigestie (enteroviroza), si doar cu Noni si OxyMax in apa si-a revenit in 2 zile, fara antibiotice. Oricum nu putea sa manance nimic. In acest timp, Spitalul judetean era plin de copii internati pentru enteroviroza.

De la testele de biorezonanata, pe care le faceam in urma cu mai multi ani si unde este o rubrica ce iti arata nivelul de oxigenare al organismului, am costatat ca acesta este redus la functionarii (de la banci de ex.) care lucreaza multe ore in spatii inchise si unde functioneaza aparate de aer conditionat. Oxigenarea este scazuta  si la cei care iau medicamente puternice (de ex. interferon), la cei care au pozitii vicioase la birou, la persoanele diagnosticate cu cancer, la cei supraponderali, etc.

Un lucru interesant de retinut, este ca la inceputul  secolului trecut, pe la 1900, nivelul de oxigen in atmosfera, era de 32%, prin anii ’80, cand studiam medicina, am invatat ca este 21%, iar in ultimii ani, am aflat ca in apropierea zonelor intens industrializate, poate ajunge la 15%!

Sub concentratia de 7%, viata este pusa in pericol! Cunoscand astea, oare merita sa te protejezi si tu cu un OXY?

 Despre produsul OxyCristal, in plus, pot sa-ti spun ca are si calitati “magnetice” , continand  apa structurata magnetic  cu efect suplimentar de energizare  si de asemenea,  apa saracita in deuteriu. Aceasta din urma seamana  cu cea provenita in urma topirii ghetarilor, avand capacitatea de a incetini  diviziunile  celulelor  anormale si imbatranirea.

Apa structurata magnetic, are densitatea mai mare,  imbunatatind functiile celulare. Asigura fluidizarea sangelui si o curgere laminara, mai  buna si usoara.

Pe langa rolul sau de oxigenare si  pe cel din trusa de urgenta , pentru dureri, arsuri si alte leziuni, oxigenul stabilizat are rol si de stimulare a metabolismului si de buna absorbtie a vitaminelor, mineralelor si altor nutrienti  sau substante  naturale  cu efect  terapeutic.

Te las pe tine sa judeci daca, dupa cele ce ai citit, un astfel de produs merita sau nu,  sa-l ai in vedere ca sa te ajute.  Mai ales ca in orice circumstanta, te poate ajuta sa-ti cresti performanta fizica, sau intelectuala!

Si te mai las sa urmaresti si filmuletul de mai jos, in care Cristi, la piscina, innoata aproape de 2 ori mai mult pe sub apa, dupa ce a folosit OxyMax.(Filmuletul este facut in 2009.)

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=kPz5aBynT8s[/youtube]

Iata o metoda sanatoasa si sigura, de a imbunatati performantele  sportive, de ex.

[fbls]

Multa sanatate si  o oxigenare buna , iti doresc!

P.S. In America, la Las Vegas am avut ocazia sa vad baruri de oxigen, unde stateai exact ca la bar, insa cu tuburi in nas, ca la spital! (Intre noi fie spus, mie mi s-a parut caraghios).  Puteai sa “degusti “ oxigen cu diverse arome: banana, portocale, mere, etc.  Interesant, nu?  Nu stiu cat de eficiente erau dozele, insa costau, 10-15$ o sedinta!

CU CALIVITA LA LAS VEGAS

PRIMA PARTE  10 nov.2008   Jurnalul de calatorie s-a “nascut” la  propunerea  Florentinei,  frumoasa si buna mea prietena si colega de facultate (si de grupa).  Asa ca  m-am hotarat sa consemnez  impresii din calatoriile pe care le fac datorita activitatii in Calivita. Prima excursie din acest Jurnal, este cea de la Las Vegas, o experienta deosebita pentru oricine.

 

Cateva cuvinte despre zbor si sosirea in acest oras.

Din Braila am plecat noaptea  la ora 1si 30, iar Cristi a adormit imediat.  Mai greu a fost sa se trezeasca la ora 4 si 30, cand am ajuns la aeroport.  Aici erau deja, ceilalti colegi care plecau ca si noi, din Bucuresti.  Imbarcarea a decurs fara probleme, la 6,30′.

In avion, pana sa ajungem la Frankfurt, unde faceam escala pentru America, am luat micul dejun. La ora 8 fara 7 minute, am fost anuntati ca aterizam,desi ora ar fi trebuit sa fie 8,05′.

Apoi a urmat surpriza… Vazusem orasul, intrasem pe aeroport, pe pista,  aproape ca eram la sol, cand… avionul, s-a ridicat din nou! Am fost anuntati in limba germana si apoi in engleza, de ce, dar cuvintele oricum fusesera spuse ”in barba” si mormaite, ceva legat de vant. Eu chiar m-am gandit ca poate ajunsesem prea repede (cu 12 minute) si trebuia sa mai asteptam?  In orice caz, am avut ca si “bonus”, un tur aerian al orasului,  gratuit, 10-15 minute, foarte frumos si impresionant…

De sus, Frankfurt am Main, este plin de vegetatie,majoritatea cladirilor sunt cu 1-2 etaje, cu acoperisuri rosii, inconjurate de copaci, verdeata, luciri de apa: Mainul si cateva mici lacuri. Am vazut si cateva cladiri foarte inalte (semi-zgarie nori) si o zona industriala foarte activa dupa fumul care iesea, dar despartita de oras prin perdele de padure. Vreau sa spun ca nu m-am speriat, pentru ca era totul prea frumos si timpul prea scurt ca sa nu te bucuri de toata privelistea… Oricum  acolo sus, intre cer si pamant, realizezi cat de vulnerabil poti sa fii si ca totul sta in mainile Creatorului…

In sfarsit a urmat si aterizarea, fara nici un fel de probleme. Pe aeroport, m-am simtit ca acasa, avand in vedere ca locuisem vreo 2-3 ani in Germania…  Am aflat unde este terminalul, catre care fuseseram indrumati din Bucuresti. Cineva din grup, ne-a intors, pentru ca nu aveam tichete electronice, ca sa aflam de fapt, ca acele tichete se dau chiar la terminal(B61). Pentru ca vorbeam germana, am luat foarte repede tichetele.  Restul grupului, s-a cam enervat, i-au cam deranjat si pe cei de la ghisee, pentru ca nu s-a stat la coada care trebuia…  In fine, dupa ceva bombaneli si ceva remarci despre cat de reci si rai sunt nemtii  (daca ii cunosti, nu ti se mai pare asa), am ajuns la avion.  Ca sa stam toti 3 impreuna , a trebuit sa stam undeva pe mijloc, asa ca nu am vazut decat de la distanta norii si soarele. Oricum, a fost tot drumul soare, extrem de multa lumina si stralucire, cam 14 ore.  Am admirat in cele doua avioane nemtesti (Lufthansa si Condor) grija fata de copii (a nemtilor acestia “reci”). Cristi a primit carticele de colorat, de scris si chiar un joc de “calatorie” : “Nu te supara frate!” si bombonele “Harribo”.

Tot drumul, Cristi nu s-a plictisit, a citit, a colorat si a rezolvat “Sudoku” din revistele Doxi, pe care le luasem cu noi. La un moment dat s-a plans ca-i este rau (de la diferenta de altitudine).  I-am dat un Rhodiolin si am folosit BioHarmonexul,(care din 2004, ne insoteste peste tot in calatorii). Si-a revenit si apoi a mancat. Oricum in avion am fost “rasfatati” cu mancare si bautura de tot felul.

Am ajuns  la Las Vegas ziua la ora 12 a.m.

Cateva cuvinte despre impresia din avion pe care am avut-o, legata de  locurile unde aveam sa aterizam.

Este fantastic  ce a putut sa creeze mana omeneasca, intr-un tinut atat de arid, doar pamant uscat (nu parea nisip),cenusiu si in unele locuri mai rosietic (ca la imaginea clasica a Marelui Canion) . Muntii pareau desenati de o mana stangace de copil (un desen usor stilizat, clasic, al muntilor, fara prea multe reliefuri, doar triunghiulari). Apoi, orasul  cu cladiri foarte inalte(cu 40-50 de etaje) si foarte putina vegetatie. Doar cativa palmieri , pini si parca niste salcii…

In aeroport era foarte cald si am stat peste o ora pentru formalitati, inclusiv luarea din nou a amprentelor. Ne-au luat si cele 3-4 banane si 2-3 mere (imi pare rau ca nu le-am mancat in aeroport cat am asteptat), pentru ca in America, este interzis sa aduci alimente din afara. La aterizare, Sica a vazut Turnul Effel, de langa hotelul Paris, unde urma sa fim cazati.

Pe strazile care ziua (mai ales cand e innorat si racoare cum am prins noi aceasta prima zi) par si ele aride, am vazut foarte multi turisti in haine de vara, dar foarte zgribuliti, pentru ca afara erau doar 13 grade!  Oricum cred ca in Las Vegas nu se prea sta pe strazi, pentru ca este ori prea cald, ori prea rece.

De la aeroport, am fost preluati de un BUS, foarte spatios si cu care am ajuns destul de repede la hotel PARIS. Pe drum am observat  pe strazi, o atmosfera rece, arida, ciudata si apasatoare.  In acelasi timp, am fotografiat imagini ale unor hoteluri cunoscute din Las Vegas.

Hotelul Paris este situat  undeva central, vis-a vis de Bellagio,hotelul renumit pentru spectacolul  fantanilor sale arteziene.

Cand intri in hotel,  ai senzatia ca intri intr-un adevarat oras (in Paris) seara la asfintitul soarelui, tarziu. Acoperisul reprezinta un cer innorat care nu stii ce va aduce, desenat  foarte reusit, incat pare adevarat.

De la intrarea ”in oras”, ne-au intampinat miile de luminite colorate si sclipitoare, ale sutelor de slot-uri aliniate pe langa pomii si plantele artificaiale de la picioarele turnului Effel.

Pentru cazare, am asteptat 3-4 ore, in aceasta atmosfera ciudata!  Ajunsesem eu si ceilalti colegi de excursie  de la Calivita, sa ne intrebam ce cautam aici? Era cu totul altfel, decat eram obisnuiti din celelalte excursii din locuri exotice (Egipt, Mexic, Antalya,Thailanda…). In primul rand era frig afara (13 grade), apoi lipsa de lumina inauntru, desi era pranzul, apoi jocurile de noroc (slot-urile), cu care nu eram obisnuiti  s.a.m.d.

Am avut totusi noroc, ca in  In receptia somptuoasa, cu marmura cu desene si incrustatii aurii si cu candelabrele stralucitoare, mi-am amintit de secventa din comedia savuroasa  “Ultima vacanta” (printre singurele filme din viata mea, pe care l-am vazut de mai multe ori!)…  Eroina principala interpretata de Queen Latifah  si care  isi da toate economiile, pe o ultima vacanta de vis, la Karlovy Vary, are o replica in receptia hotelului de 5 stele: ” Nu-ti vine sa plingi cand vezi toate aceste frumuseti?”

Cu imaginile din aceasta comedie spumoasa (pe care v-o recomand  cu caldura), am “rezistat” pana pe la ora 16, cand printre ultimii, am primit cheile camerei de la etajul 18. Ca sa ajungem de la receptie pana la lift, am mers “in oras” vreo 2-3 strazi!

Pe cat de obositi eram, intr-o ora eram  imbaiati si culcati. In Romania era 3 dimineata…

Am dormit 7 ore neintorsi si pe la miezul noptii (local) ne-am trezit . Ne-am luat Melatonina (de la Calivita) pregatita de acasa si care ne-a ajutat sa mai dormim pana dimineata …

Acum este ora 6 si 30 si ma duc sa-I trezesc pe Cristi si pe Sica.

Pe maine!

 

O AFACERE BAZATA PE ENERGIE

Energia este forţa vitală a oricărei întreprinderi. Aceasta indică sentimentul general şi, în acelaşi timp, determină viteza de creştere a companiei. Dacă nivelul de energie scade, cifra de afaceri suferă consecinţele. Însă energia reală este creată doar de ţeluri pe termen lung şi de realizarea lor.

Piaţa este caracterizată de o înnoire continuă, în toate sensurile, aşa că trebuie să acumulăm energie ca să ne atingem scopurile şi să ne împlinim visurile, dar, în acelaşi timp, trebuie să ne amintim că succesul necesită şi timp şi energie.

În continuare vreau să vă spun câteva cuvinte despre cei mai importanţi factori care ajută la creşterea energiei:

Visuri Şi ţeluri

Dacă vrem să ne atingem scopurile, trebuie să învăţăm mai multe lucruri. Cunoaşterea de sine este esenţială. Pentru a obţine succesul, trebuie să ne cunoaştem cât mai bine pe noi înşine, trebuie să fim atenţi la nevoile celorlalţi, la cum reacţionează ei în situaţii neaşteptate sau neplăcute, deoarece astfel putem învăţa foarte multe şi putem folosi cele învăţate mai târziu. Cel mai important este să ai pe cineva care să te îndrume şi să te corecteze când înveţi. De asemenea, ca să ai un mod de gândire, vânzare, autocunoaştere şi învăţare cât mai bun, ai nevoie de cineva care să te sprijine şi să te conducă. Ai nevoie de cineva care să îţi pună în faţă o oglindă, în care să te priveşti, şi să te înveţe cum să fii eficient. Cel mai important scop al nostru sunt vânzările. Vânzările sunt un subiect separat, dar cu siguranţă că toţi oamenii de succes, la un moment dat, au învăţat să se vândă pe ei înşişi şi, prin urmare, produsul sau serviciul reprezentat de ei.

Programe adecvate
Pe drumul către succes, provocările sunt nenumărate, dar membrii şi managerii CaliVita au dovedit de multe ori că pot obţine rezultate excelente şi pot doborî vechile recorduri. Aceştia aplică corect filosofia conform căreia posibilităţile şi oportunităţile sunt nelimitate. De aceea îşi continuă afacerea de succes şi nu scapă şansa de a fi prezenţi la fiecare Tabără de Vară şi de a se bucura de întâlnirea cu ceilalţi membri ai reţelei globale, unde, bineînţeles, pe lângă seminarii, distracţia comună este principalul program.
CaliVita International, potrivit unei bune tradiţii, îşi recompensează cei mai valoroşi manageri în fiecare an. În 2008, Seminarul Succesului se va desfăşura la Las Vegas.

Noi produse

CaliVita, în efortul său de a concepe noi şi noi produse, se străduieşte să se întoarcă la natură. Iar acest lucru este foarte important, deoarece lupta pentru sănătate a devenit astăzi un adevărat război. Şi anul acesta am lansat produse noi pe piaţă, iar pe membri îi aşteaptă şi alte surprize.

Un sistem de bonificaţie favorabil Şi sigur
Sistemul de bonificaţie al CaliVita şi-a dovedit eficienţa de aproape douăzeci de ani. Plăţile ajung de fiecare dată conform planului şi sunt direct proporţionale cu eforturile depuse de membri. Şi, datorită cifrei de afaceri în continuă creştere, şi plăţile cresc. Iar aceasta nu le oferă membrilor doar speranţă şi sentimentul siguranţei, ci şi o serioasă motivaţie.

Recompense
Spre marea mea încântare, la sfârşitul anului 2006 am avut parte de un moment unic în istoria CaliVita: pe lângă Managerii cu Palmier de Aur deja existenţi, am urat bun venit la încă şase Manageri cu Palmier de Aur şi unuia cu Doi Palmieri de Aur, pe parcursul a doar două luni. Mai mult, în prima parte a acestui an am asistat la iniţierea unui alt Manager cu Palmier de Aur, în cadrul Taberei de Vară. Consider că aceasta este o realizare majoră şi le mulţumesc din inimă tuturor membrilor pentru munca depusă.

O bună comunicare 
Comunicarea este, în acelaşi timp, o artă şi o ştiinţă, fiind indispensabilă dacă dorim ca membrii să fie devotaţi organizaţiei noastre. Trebuie să tratăm fiecare persoană cu care ne întâlnim şi vorbim ca şi când ar fi cea mai importantă din univers.

Şi acum, după ce v-am împărtăşit aceste gânduri, trebuie să vă spun că energia nu înseamnă un comportament sălbatic, o goană nebună, ci se construieşte pe valori reale, de tipul celora de care ne bucurăm în cadrul CaliVita.
Această energie necesită multă experienţă, dar rezultatele sale ne încântă pe toţi, deoarece dezvăluie o adevărată artă.

Cele mai frumoase urări,

Gerry G.Hargitai

CaliNews Sept.-Oct.2007